Suedia - Moldova, ratinguri jucatori

Echipa noastră a avut un meci foarte greu în deplasare împotriva mult mai puternicei echipe din Suedia. Deşi echipa noastră a pierdut, a avut un joc foarte bun. Era clar din start că valoric suedezii sunt peste noi, ei au demonstrat asta şi în meci, dar e îmbucurător faptul că băieţii noştri au intrat în teren foarte determinaţi şi au luptat pînă la sfîrşit (golul nostru fiind marcat în minutele de prelungire a partidei). Să fi fost apţi de joc căpitanul şi liderul naţionalei Epureanu, Picuşceac, care este într-o formă bună, Bordeian, Josan, Ţîgîrlaş, la sigur partida era să se desfăşoare într-un alt fel pentru noi. Dar şi aşa, cu aşa o atitudine în teren şi joc prestat, suntem foarte optimişti pentru meciurile care urmează în aceste calificări, echipa noastră e capabilă să acumuleze încă multe puncte şi să aspire la un loc 3 în grupă. Au fost şi greşeli în acest meci, dar nu au fost multe. Încă un lucru care merită remarcat este faptul că nu am stat doar în apărare tot meciul, bubuind mingea în faţă la orice atac al adversarului, din contră, jucătorii noştri încercau să iasă cu balonul la picior, construiau atacurile atent. Să vedem însă evoluţia fiecărui jucător în parte:

1. Stanislav Namasco – 7,0 un meci bun făcut de portarul nostru, nu i se pot imputa nici unul din cele 2 goluri primite, la primul a fost o deviere involuntară a lui Armaş, iar la al 2-lea Larsson a şutat precis din interiorul careului, plus că Namaşco era acoperit de fundaşii noştri şi nu a reacţionat imediat la şut. În rest a avut cîteva intervenţii foarte bune, salvînd echipa noastră de la încă cîteva goluri, apogeul fiind penalty-ul scos în faţa lui Ibrahimovici. Dacă ar mai avea şi exeprienţă de joc la echipa de club, ar fi şi mai bine, atît pentru el, cît şi pentru naţionala Moldovei.

2. Igor Armas – 6,5 a revenit după o pauză la naţională. A avut o evoluţie destul de bună în centrul defensivei noastre, alături de Golovatenco, unde îl avea ca adversar direct pe Ibrahimovici, s-a descurcat destul de bine în lupta cu mult mai titratul atacant suedez. A avut acea intervenţie nereuşită la primul gol al gazdelor.

3. Victor Golovatenco – 6,5 ca şi fostul său coleg de club, a avut un meci bunişor în centrul defensivei noastre. A greşit la golul 2, dar acolo a fost o greşeală de grup a defensivei noastre.

4. Vadim Bolohan – 6,0 a avut unele lacune în jocul său, a lăsat spaţii libere în apărare, nici în atac nu a urcat sigur.

5. Vadim Boret – 6,0 a jucat mijlocaş stînga, deşi de obicei joacă fundaş lateral, a fost o decizie forţată a lui Balint, în urma atîtor indisponibil din lot. A jucat binişor, deşi de la un mijlocaş lateral se aşteaptă o mai mare activitate şi creativitate în atac.

6. Petru Racu – 6,0 nu cel mai reuşit meci al său, a luptat mult, a fost activ şi la fazele fixe, dar nu a fost cel mai sigur în intervenţii, a fost depăşit în cîteva rînduri uşor de adversari, plus a creat un penalti, faultîndu-l pe Ibrahimovici în careu, din fericire pentru noi acest din urmă a ratat de la 11 metri.

7. Alexandru Gatcan – 5,5 voi l-aţi văzut pe Gaţcan în teren? Eu nu prea. El trebuia să fie coordonatorul nostru de joc, a revenit după mult timp la naţională dornic să demonstreze ceva, nu prea ia reuşit.

8. Eugeniu Cebotaru – 6,0 celălalt mijlocaş central al nostru. În pereche cu Epureanu arata mult mai solid şi mai sigur. În acest meci mijlocul nostru a fost clar sub cel suedez, în mare parte şi datorită lui Eugen.

11. Viorel Frunza (c) – 5,0 iarăşi a decepţionat, ca şi în alte partide ale sale din ultimul timp la naţională. A avut un singur şut spre poartă de la mare distanţă, care nu prezenta nici un pericol, în rest a fost invizibil. Fundaşii adverşi l-au neutralizat complet, de asta probabil a şi fost înlocuit la pauză. Nu înţeleg de ce Balint insistă cu Frunză în primul 11-ece deja al cîtelea meci.

15. Anatolie Doros – 6,5 a jucat binişor, a fost activ pe toată linia de atac, doar că în prima repriză nu prea a avut cu cine combina, iar în a 2-a se vedea cu ochiul liber că a obosit. A avut un lob frumos, intuit de portar, dar şi cîteva şuturi spre poartă.

16. Alexandru Suvorov – 7,5 cel mai bun jucător al nostru în acest meci. A început campania de calificări din postura de rezervă, în scurt timp a devenit însă un jucător indispensabil în echipa lui Balint. Toate fazele periculoase la poarta lui Isaksson au pornit de la el, a ţinut în tensiune toată apărarea Suediei, şi-a luat în sarcină şi toate fazele fixe pentru naţionala noastră, de cîteva ori punînd în grea încercare portarul advers, a marcat singurul gol al nostru dintr-un şut plasat din afara careului.

Rezerve:
10. Igor Bugaiov – 6,5 a intrat la pauză în locul lui Frunză, a adus un suflu nou atacului nostru, participînd la cîteva faze interesante, care au pus la încercare apărarea adversă.

14. Anatol Cheptine – 6,5 debutantul naţionalei, mijlocaşul de 20 de ani a celor de la Sheriff a făcut un joc destul de bun în cele 20 de minute jucate, nota mare fiind acordată mai mult în perspectiva meciurilor viitoare, care sper să fie la acelaşi nivel la care a debutat.

9. Valeriu Andronic – f/n a jucat foarte puţin timp pe teren pentru a se remarca prin ceva.
Citeşte mai mult

Ni s-a aratat unde ne este locul

După meciurile amicale ale cluburilor noastre în pauza competiţională, ni s-a arătat exact unde ne este locul la moment. Echipele noastre au pierdut toate meciurile amicale. Olimpia a pierdut în Italia mai multe meciuri, e drept unul de la echipa de Serie A, Udineze, dar restul adversarelor au fost echipe mult mai slabe, Milsami a pierdut de la Vaslui (2-1), Zimbru a pierdut de la Poli Timişoara (0-1) şi Dacia, echipa care lupta la titlu anul acesta în Divizia Naţională a pierdut fără drept de apel cu un 0-4 sec de la Steaua Bucureşti.
Dacia a arătat jalnic în meciul contra mult mai titratei echipe din Bucureşti, Steaua, care după cum s-a văzut are foarte mulţi fani la Chişinău, am impresia că sunt mai mulţi fani stelişti la noi în ţară decît fani ai oricărei echipe din DN. Fanii Stelei s-au prezentat remarcabil la meci, dar trebuie să menţionez că şi galeria dacilor a fost la nivel. A fost un duel frumos al galeriilor, culminînd cu acel Hai Moldova! strigat de ambele galerii.
Despre meci nu prea ai ce spune, a fost o singură echipă pe teren, care pe lîngă cele 4 goluri a mai avut 2 bare şi o mulţime de ocaziii de a mai marca. Apărarea Daciei a făcut la greşeli, cît probabil nici în curtea şcolii nu o să vezi, pe rînd toţi fundaşii dacilor (Ilescu, Popovici, dar în special Gamezardashvili) au greşit copilăreşte, iar greşelile lui Moşneaga nici nu ştiu cum să le cataloghez, au fost de-a dreptul ilare, el contribuind decisiv la minim 2 goluri.
Singurul jucător de la Dacia care merită remarcat este cel care a purtat banderola de căpitan în acest meci – Ghenadie Orbu, care deşi a jucat mijlocaş pe banda stîngă, a muncit mult, a pus în dificultate apărarea adversă, a creat ocazii, dar din păcate cu o rîndunică… Atacanţii Daciei, in special Sackey nu ştiu unde erau, dar numai nu pe teren. Dacă Dacia va continua şi în campionat să joace în acest fel, atunci şi anul acesta nu se mai schimbă campioana. După pauza de iarnă, Dacia se află într-o formă foarte proastă de joc şi nu se vede nici o îmbunătăţire în jocul echipei, din contră.
De cealaltă parte Steaua a jucat lejer, dînd impresia că mai poate marca uşor încă cîteva goluri, la ei s-a remarcat atacantul brazilian Maicon, care a debutat în acest meci la echipă, el s-a străduit să impresioneze stafful tehnic al echipei sale, pentru ai permite să joace şi în meciurile oficiale, pe lîngă cele 2 goluri marcate, el a mai avut o bară şi încă cîteva faze periculoase, de departe cel mai bunm jucător al meciului.
Meciul Zimbru – Poli a fost mult mai echilibrat, dar oricum se vedea că oaspeţii din Timişoara sunt la cîrma jocului. Au avut cîteva ocazii clare de a marca în prima repriză, au lovit şi bara, dar nu a fost să fie, Zimbrii au avut şi ei 2 ocazii de a marca prin cel mai în formă jucător al lor în primăvară – Andronic. Repriza secundă a fost o continuare logică la ce s-a întîmplat în prima, iar golul, deşi a venit pe finalul meciului, a fost o finalizare a tot ce s-a petrecut în teren.
Citeşte mai mult

Egalul care mentine intriga in campionat

În etapa a 28-a din Divizia Naţională a avut loc principalul derby al turului 3, dar şi al întregului campionat moldovenesc, între Dacia şi Sheriff, care se aflau înainte de meci pe locurile 1 şi respectiv 2, la doar 2 puncte diferenţă. Dobrovolski a trimis în teren un prim unsprezece surprinzător, ca de obicei de altfel în meciurile cu miză mare. Iniţial Dacia avea în teren 5 fundaşi, e drept că Groşev juca la mijloc. Se vede că antrenorul Daciei se gîndea în primul rînd la securitatea porţilor sale. Planul său a căzut rapid, Sheriff marcînd în urma unei gafe a portarului Matiughin încă din minutul 18. Prima repriză a fost dominată în mare parte de tiraspoleni, Dacia avînd doar cîteva momente la poarta adversă. În a 2-a repriză chişinăuenii au prins la curaj şi au început să aibă tot mai multe ocazii la poarta bulgarului Stoyanov, care şi-a revenit după accidentare. Dacii au avut multe faze fixe la poarta adversă, una dintre ele a dus la egalarea scorului pe tabelă în ultimile minute de joc, cînd playmakerul georgian Levan Kogalidze, care surprinzător a fost introdus doar la schimb în minutul 80, a marcat cu un şut plasat la colţul lung.
În urma acestui rezultat Dacia îşi păstreză avantajul de 2 puncte faţă de multipla campioană a Moldovei, Sheriff Tiraspol. În cele 8 etape rămase din campionat ne aşteaptă un adevărat thriller fotbalistic, în care nici una din aceste 2 echipe nu-şi poate permite să piardă vreun punct, fapt care poate duce la consecinţe neagreate de conducerea celor 2 cluburi. Noi urmează să ne delectăm cu fotbalul moldav şi intriga din campionat, intrigă care mult timp a fost moartă in Divizia Naţională.
Citeşte mai mult

Showul continuă, Sfintul Gheorghe isi retrage echipele de juniori

Fotbalul moldovenesc în ultimul timp se conduce după principiul nici o zi fără scandal. Din păcate avem un fotbal foarte murdar, în care se joacă nişte jocuri nu chiar înţelese la prima vedere. Despre meciurile care sunt suspecte de blaturi n-o să mai amintesc, Sheriff are avantajul cartonaşului roşu pentru adversar în al 2-lea meci la rînd, ş.a.m.d.
Acum s-a mai iscat un scandal. După ce Federaţia a permis disputarea meciului Nistru-Gagauzia pe terenul de la Călărăşeuca, care se află într-o stare deplorabilă, mai mulţi oameni din fotbal au ridicat semne de întrebare. Cei de la Sfîntul Gheorghe au trecut la fapte. Ei au anunţat pritr-un comunicat oficial că-şi „retrag echipele de copii şi juniori din campionatele de toate vârstele, ca consecinţă a descalificării terenului din Suruceni, şi, implicit, creşterii poverii financiare asupra clubului, ca rezultat al închirierii altor stadioane pentru disputarea meciurilor de acasă.”
Sfîntul Gheorghe pînă în decembrie, pe lîngă faptul că disputa meciurile de acasă, pe terenul artificial din Suruceni, dădea în arendă acest teren şi celor din Găgăuzia şi Lilcora, astfel asigurîndu-şi ceva intrări în bugetul său. După ce federaţia le-a interzis disputarea meciurilor pe terenul de acasă, exact înaintea meciului cu Sheriff (ce coincidenţă interesantă), cei din Suruceni au fost nevoiţi ei înşişi să arendeze un stadion atît pentru echipa mare, cît şi pentru toate echipele de copii şi juniori. Iată că ei nu-şi mai permit aceste cheltuieli şi au hotărît retragerea echipelor de copii şi juniori, pentru a putea participa măcar în Divizia Naţională.
Nu înţeleg de ce se aplică aceste standarde duble la Federaţie. De ce s-a hotărît suspendarea terenului, deşi la începutul sezonului aceaşi federaţie a oferit licenţă pentru club, inclusiv pentru jucarea meciurilor de acasă pe terenul din Suruceni, de ce atunci s-a revenit la această decizie? Oare nu era posibil de ajuns cumva la un compromis? Dar aşa, din păcate au de suferit nişte copii nevinovaţi. E păcat să se întîmple una ca asta, Sfîntul Gheorghe e una din puţinele echipe care au investit bani în dezvoltarea fotbalului moldovenesc, anume în dezvoltarea echipelor pentru copii, acolo unde în Moldova practic nu se investeşte nimic.
Pînă la urmă sperăm la un sfîrşit ca în poveste, fericit, deşi premise pentru aceasta nu se întrezăresc.
Citeşte mai mult